Si cad frunze rubinii
Pe pamintul golas si rece,
Mai zboara pasari timpurii
Iar viata cu smerenie trece.
Copacul de nuc de la porta
Isi clatina crengile incolacite,
pe bolta-i picteaza o arta
Iar jos frumuseti ruginite
Firicele de iarba umbrite
Sunt bolnave de promoroaca,
Iar drumurile lungi si zenite
Cu tonul naturii se joaca.
Ferestre cu vata umplute
Se ivesc din friguratici ograzi,
Iar covoare bogat-tesute,
Imbie armonia in livezi
Mirosul galbenilor gutui,
Se imbie cu fumul din sobe
Picaturi de ploaie amarui,
Cad pe ferestre ca-n tobe.
Felinarul din strada e singur
Si lumineaza doar pustiiri,
Iar amintirea e un mugur,
Ce a -nflorit fericiri.
In cusca micuta un ciine,
Latra de foc speriat,
Iar jos spre bucata de piine
Privirea sio lasa disperat...
Melodiea de frunze uscate
Se invirteau intr-un vals,
Apoi la pamint linistit sunt lasate,
De vintul salbatic si fals.
Totul se pare o dramaturgie
Un vis timpuriu si supus,
O melancolica,hoinara urgie
Prescrisa de zeul de sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu