Deseori privesc în oglindă şi nu regăsesc un ideal în ceea ce văd,sunt sigură că şi voi(în special femeile) vă ciocniţi cu aceeaşi problemă. Pistrui..zgrăbunţe..riduri..buze prea mici ..ochi prea holbaţi.. etc..
Oare v-aţi pus vreodată întrebarea :Ce ar fi dacă oamenii ar fi fost ideali? Păi, e simplu, nu am mai fi oameni,cu toate că dacă generaţiile trecute ar fi învăţat pe greşelile altora, atunci noi, cei de azi , am fi ajuns la o perfecţionalitate garantată.Dar oare e de ajuns să fii perfect fizic ca să fii un ideal? La sigur că nu, de asta m-am convins zilele trecute în cel mai neaşteptat loc, în transportul public,cînd o domnişoară sau doamnă, nu am mai înţeles asta pînă în ziua de azi, s-a urcat în transport şi a şocat toată lumea cu aspectul său fizic. Privind-o nu-i puteai găsi nici un defect uman dar arăta groaznic. Fon-ul de ten era exagerat,iar genele alungite abia clipeau şi ascundeau frumuseţea ochilor albaştri, părul vopsit şi alungit,iar buzele -Botex-100%. Iată-l omul ideal.. la prima vedere, însă nu şi în societatea noastră.. Toată lumea o privea ca pe un 'obiect cosmic' .. Credeţi-mă nu critic moda, ci megaexagerarea ei, căci cufundîndu-te în dilemele contemporanităţii îţi pierzi valoarea etică. Fapt ce l-a dovedit doamna sau domnişoaraX căci punctul de extrem a fost întrebarea spontană şi stranie care i-a adresat-o şoferului şi care a făcut să rîdă tot autobuzul. Tocmai această întîmplare m-a făcut să înţeleg că imperfecţiunile noastre ne fac atît de frumoşi , atît de umani şi atît de diferiţi. Îmi dau seama că frumuseţea are termen de valabilitate cu mult mai scurt ca sufletul şi că suntem ceea ce suntem în pofida stranietăţilor fizice.
