O evadare contemporana

Mirosul de cafea invaluie casa
Dar pustie si goala e masa
Ma trezesc cu mare nerabdare
Dar nu te gasesk spre mirare.
Te caut insistent prin vis
In cuvintul de aseara desprins
Dar patul e rece si pustiu
Iar pe fereastra cerul e viu.
Plapuma are mirosul tau
Iar afara latra un dulau
Lacrimile in oki ma apasa
Iar dorul din inima nu ma mai lasa.
Ploaia tomnatica in geam imi batea
Iar lacrima rece obrazu-mi spala
Cu ochii tintiti spre poteca de afara
Iar pasii grabiti,asteptam s-aud iara.
Lumea trecea haina, grabita
Iar strada cea lunga parea zapusita.
Telefonul nici un zgomot nu scotea
Iar inima mea mai tare batea.

Enigma spre comoara

Cind printre mii de lacrimi vii
Eu te-am zarit numai pe tine,
Curgeau petale rubinii
Peste-ale tale buze fine.

Te-as ridica in univers
Ca sa sclipesti doar pentru mine,
Eu te-as chema ca un pervers
In toate cele trei destine.

Cind mergi in urma mea,o umbra
Mai tremura-un ecou profund
Iar prin imaginea cea sumbra,
Eu sentimentul mi-l ascund.

Prin parul tau mii de luceferi
Lumina toata si-au prelins
Iar dintr-atitia oameni teferi
Tu doar pe mine m-ai atins.

Pielea ta de catifea
Si acuma noaptea o visez,
Mirosul tau ca de cafea
Prin vene-ncerc sa il filtrez.

Cind ploaia ta,m-atinge iar
Nu sesizez ca esti departe,
Traiesc acum doar un cosmar
Ce tot ma chinuie in noapte.

Iar floare cea din urma,eu
Ti-o daruiesc acita oara...
Sa shtii ca te-am iubit mereu
Tu esti enigma spre comoara.

Te oglindesti doar in priviri
Din inima mea sfarimata,
Vei fi zidita-n amintiri
Ca o sentinta inventata...