Opera poate fi citita cu inima la toate timpurile...

Opera-cartea tuturor timpurilor,O elegie ce nu moare in amploarea veacurilor.Ea este un adevarat ecou eliptic ce rasuna adinc in inima si si razbate muntii obstacolelor ajungind in sufletul omului tuturor timpurilor.Caci arta scrisului poetic este pretuita la o valoare inalta si se dovedeste a fi leacul inimilor bolnave de frumos.Ea ,literatura ,reprezinta perna de capatii a artei ,lacrima sclipitoare a culturii si perla civilizatiei. Aceasta capodopera universala culege prin sine totalitatea lucrurilor frumoase si timpurii ,amplificindu-se cu noi si noi minunatii spirituale. In galaxia operei scrise putem distinge si chiar atinge cu sufletul stelele literaturii ,putem admira frumusetea Luceafarului Eminesician ,poposind pe blindul loc a scrierilor romantice. As putea da o simpla definitie literaturii ,ce poarte un inteles profund "Calauza tuturor secolelor" ,caci cit vom trai ,literatura va fi muza vietii ,va fi ploaia diminetii ,va fi raza cea de soare si regina intre popoare.Literatura este o chemare a sufletului ,un model curgator al frumusetii ,un leac ce izbaveste lumea de urit si rau .Prin operele universale ai capacitatea de a manifesta o elegie launtrica ,de a te transforma din simplu om in profet. Cuvintul este un Zeu ,este o forma conventionala a vietii ce are o finete auzita ,un ton melodios si un gust nemaiintilnit. Ea este un spatiu de comunicare a celor ,ce cu dainuire de sine se afunda in acea lume a maretiei scrise.
Mesajul global al literaturii este cuprins de ansamblul sentimentelor cititorului. Literatura este o arta ,o magnifica infinitate a frumusetii .Odata ce eshtiadept al acestei lumi poti crea frumosul prin buchie si intelege infinitul.

Si daca nu eu?

De n-as fi eu ,pe cine-ai saruta?
Cu buzele amare de metal,
Iar la urechea ta cu greu cine a ofta?
Soptindu-ti mii de soapte de cristal.

Pe cine ai privi cu atita dor
Cu ochii aburiti si lacrimati,
Si cine-ar mai muri de dragul lor
Cind ei privesc in gol indurerati.

Cine te-ar mai stringe strins la piept
Si a ta frunte cu sfiala-ar saruta,
Si s-ar culca pe al tau umar drept
Si-n taina a ta tacere-ar asculta.

Prin parul tau umbrit si des
A cuie mina te-ar mai mingiia,
Cu dragoste si fara interes,
Cine ,iubitul meu te-ar astepta.

Si daca n-ar fi glasul meu,
Pe cine scumpule ai asculta
Si cine ti-ar sopti mereu,
Ca "Am fost si sunt pe veci a ta" .

Si daca nu eu atunci cine
Te-ar mai scalda printr-un apus,
Si si-ar da viata pentru tine
Si n-ar cerea nimic in plus...?

Sufletul -emblema existentei

Sufletul este nectarul cel mai dulce din floarea existentei umane.El este un izvor magnific din care izvorasc Diamantele telurice ,care mai apoi sunt incrustate in coroana vesniciei.Cel mai scump si mai valoros lucru este sufletul,deoarece de la el tot incepe,deoarece nu poate fi vindut sau cumparat,nu are un anumit pret material , ci o menire primordiala de a exista.Se spune ca stelele de pe cer sunt reflectarea cosmic-imaginara a fiecarui suflet de pe pamint si intr-adevar asa este caci steaua la fel ca sufletul lumineaza ,exista ,este vazuta la distante cosmice dar niciodata nu este atinsa.Acest feeric fenomen este o harazire Dumnezeeasca ,ce nu poate fi vazuta ,auzita ,pipaita dar in schimb poate fi simtita.Maiestriea sufleteasca denota un ansamblu de trairi ce difera necontenit,caci intr-o clipa esti coplesit de cele mai firave si placute senzatii si in aceeasi clipa te poate rani adinc si dureros lasindu-te singerind in strimtoarea propriei tale constiinte.Sufletul este un vulcan ireversibil ce izbucneste cu flacari in care se imbina concomitent lacrimi si zimbete ,bucurie si tristete .Sa hranim acest porumbel neprihanit cu boabe de bunatate ,cumsecadenie ,credinta ,pentru ca albul sau imaculat ,aidoma unei oglinzi ,reflecta si ridica spre cer fiecare picatura de nuanta traita.El harazeste orice ecou hoinar desprins din titinii sufletului.Aur , bani , faima ,nimic nu se compara cu sufletul,el este o emblema a existentei purificatoare pe pamint.

In memoria lui Ilie si Olga

Doua pasari ce se zbat
Prin durere au plecat,
Existind ca printr-un vis
Dar s-au stins intr-un abis.

Ca doi fluturasi in zbor
S-au infipt intr-un omor,
Impreun-au fost mereu
Chiar la ceasul cel mai greu.

Se iubeau fara limite
Iar acum sunt in morminte,
Zac in dor si de durere
Sub a cerului putere.

Un inceput,cind s-au iubit
Si-au murit intr-un sfirsit,
Ploi de lacrimi s-au prelins
Cind durerea s-a destins.

Pulberi grei de tristete,
Se strecoara prin noblete
Zari de tragica durere
Si un cer plin de tacere...