Ispita

Cind la popas de intrebare
S-aude un zgomot din oftat,
Ling-o rascruce de mirare
Sufletul pare agitat

Si dintr-o parte se iveste,
Cu neghiobie si desfat
Un punct de rau ce tot umbreste,
Urgia rea catre profet

Din partea dreapta cu finete
Un glas prea-blind,prorocitor
Si iti vorbeste cu noblete
De te astimperi ginditor.

Ce-i binele in viata asta..?
Un virf de ghimpe ascutit,
Caci peste tine da napasta
Si tot te lasa pedepsit

Faci bine,bine primesti,
In crunta soarta nemiloasa
Cu raul mult nu vietuesti
Raul la rau,mereu te lasa.

Tu..!constiinta prea profana,
De-ai cunostea un adevar,
Ca firea mea e pre vicleana
De albul tau,prea mult difer

Nuanta ta nu semnaleaza
In viata omuluinicicind,
Iar bunatatea captiveaza
Un spirit,nu si un vesmint.

Din ghiara mea cea ascutita,
Nu scapa sufletul curat
Firea de rau e insotita
De un ecou taios,presant

Al tau ecou adinc raneste
Si singereaza indelung,
Insa durerea-n muguri creste
Apoi ca lama ei strapung.

Fireste,raul e fierbinte,
Si scurge viata celui viu
Patrunde-n suflet si in minte
Si te-amorteste timpuriu.

Si se sporeau doua fiinte
Ca o sentinta imprecisa,
In conjugarea de dorinte
Cu vocea senina si aprinsa

Dar constiinta reflectinda
Ca-ntr-un imens cavou inchis
Si nu putea ca sa cuprinda,
Un rau,sau adevar incins.

Iar cind ispita grea a vietii,
Loveste greu si dureros
Te lasi pe umarul finetii,
Pe lucrul bun si grandios...