Bunicii...

Cu ochii tristi privesc spre drum
Dar nu zaresc din negru fum,
Nici chip de inger pamintesc,
Nici glasul blind,copilaresc.

Stau rezemati in prag de casa
Cu placintelele pe masa
Si ne asteapta sa venim
Ca dorul sa-l mai potolim

Insa tacerea surda si straina
Nu lasa loc nici de lumina,
Caci zarea-i trista si amara
Cind nepoteii nu-s pe afara.

Cuminti,tacuti,prea-iubitori
Asteapta gindul sa-l strecori,
Sa le apari macar in vis
Cind focu-n soba e aprins

Asculta calm si asteptind,
S-auda poarta scirtiind
Sa vazachipul de copil
Si firea lui de juvenil.

Cu mina dreapta,tremurinda
Isi tine fata cea plapinda,
Stergind cu mineca curata
Lacrima dorului secata

Doar vinturi aspre si confuze
Striveste frunzele obtuze
Si le mai lasa uneori
Cind ei sunt tristi si ginditori..