marți, 26 iulie 2011

Ploaia

Un zgomot plin de albastrime,
Cu picaturi strinse-n multime
Cad rapid in ritm de vals,
Producind un plinset fals.

Nouri negri cadentati,
Peste noi,greoi lasati
Se apasa pe nervuri
Ce goale circula-n strimturi.

Un liman de lacrimi sacre
Spala un soi de poame acre
Si patrunde prin taciuni,
Distrugind amaraciuni.

Si ma scald in luci de soare
Si-n luceafarul din zare,
In miros de prospetime
Simt ca zbor fara-naltime.

Dar acum cind nu mai zbor
Prind o lacrima de nor,
Si ti-o dau fara sa shtiu
Ca are gust trandafiriu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu