balada unui lup

In sute de sclipiri a diminetii
Ei se-alintau ca doi copii,
In ochi proptite, firele tandretii,
Zburdau pe ninsele cimpii

O picatura de arur stravezie
I-a rasarit in ochi precum o stea,
Un zimbet a lasat din modestie
Si s-a intins pe neaua grea

El,muribund de atita frumusete
Si-a intins botul pe blana ei
Nu mai gaseau ei timp pentru tristete
Caci se scaldau in palma dragostei

Si nu era fiinta mai ferici pe lume,
Chiar de e lup si chiar de e hoinar
Exista ea si asta toate spune,
Iar dragostea nu e ceva bizar.

Era un frig cumplit de munte
Insa in inimi focul flacara,
In sute de ecouri ciunte,
Bataia inimilor triumfa

Asa o stare de euforie
Traia atunci ,in permanent
Sa fii tatic nu e o meserie
Insa de ea,era el dependent.

O inima fierbinte pe-un timp rece
Scotea doar aburi de smarald,
Dar frigu-e dur si timpul trece
Si el pleca sa caute un loc mai cald

Doar urlete de despartire
Se auzeau repetitive-n cale,
Dar de la ea, numai nestire
Se auzea cind cobora la vale.

Cu remuscari, insa prudent mergea
Cind... o impuscatura,
Din virf de munte tare evoca
In inima de lup o crapatura

Era inspaimintat si tremura
Cind capul inspre brazi il ridicase
Si chipul ei in fata-i aparea
Iar ginduri proaste inima i-o invadase.

Nu mai simtea nici oboseala
Si nici foamea nu o mai simtea,
Simtea doar frica cea fatala
Iar inima cu zgomote batea.

Nu mai vedea nici deal nici vale
Caci alerga la ea ca un nebun
Rupea tot ce-apare in cale
De e dusman de e strabun.

Si iata-l, cu ochii plini de lacrimi
O privea lung si muritor
Vedea in fata numai patimi
Si se stinge deja de dor.

O lacrima din ochi prea azurie
A cazut peste pamintul inghetat
Si a cuprins culoare josului rosie
Iar el,linga iubita s-a lasat.

Un scheunat a tremurat in zare
Un urlet de un spirit iubitor,
Era in suflet disperat prea tare
Si-avea parte de-un groaznic fior.

Dar trupul ei inca bolnav de viata
Zacea in singe innecat,
Prin prisma ei murea inc-o speranta,
Trei suflete in cer s-au ridicat

Cita durere, cita-amaraciune
In ochii lui ceteai un univers
Intunecat si negru de taciune
Cu un gind de razbunare prea pervers

Un simplu glonte dar cita durere
Si trei embleme intr-un funerar,
Caci ea,cu ei erau o avere
Insa acum e doar un lup hoinar.